Cuvintele lui Dumnezeu către Avram din versetul 1 au fost poate o modalitate indirectă de a-i spune să înceteze sa mai rezolve problemele prin propriile sale forţe, lăsându-L în schimb pe Dumnezeu Cel Atotputernic să le facă în locul lui. Imediat după aceasta Dumnezeu Şi-a reînnoit legământul şi a schimbat numele patriarhului din Avram (tată slăvit) în Avraam (tatăl unei mulţimi). Atunci a fost instituită circumcizia ca semn al legământului. Această operaţie chirurgicală, executată la băieţi, era un semn fizic că persoana aparţinea celor aleşi de Dumnezeu pe pământ. Deşi era deja practicată în Orientul Mijlociu pe vremea aceea, a căpătat un nou înţeles pentru Avraam şi familia lui. Toţi membrii de sex masculin din casa lui Avraam au fost circumcişi şi de atunci încolo fiecare băiat trebuia circumcis la vârsta de opt zile, în caz contrar urmând să fie exclus din poporul său - adică, exclus din adunarea lui Israel (versetele 9-14). Termenul „nimicit" uneori însemna „ucis", ca în Exod 31:14,15. În alte locuri, cum ar fi aici, se pare că înseamnă exclus, alungat, ostracizat.
Cu mult tâlc, apostolul Pavel scoate în evidenţă faptul că Avraam a fost îndreptăţit (15:6) înainte de a fi fost circumcis. Circumcizia lui a fost „o pecete a neprihănirii obţinute prin credinţa pe care o avea pe când încă nu era circumcis" (Romani 4:11). Creştinii de azi nu sunt pecetluiţi cu un semn fizic; ei primesc însă pecetea Duhului Sfânt în momentul convertirii lor (Efeseni 4:30).