Circumcizia a fost instituită de către Dumnezeu ca semn fizic al legământului dintre El şi poporul Său (Geneza 17:10-14). Astfel urmaşii lui Avraam au fost numiţi „cei tăiaţi împrejur" (Fapte 10:45), iar popoarele, Neamurile, au fost numite „ne-tăiaţi împrejur" (Efeseni 2:11). Este de asemenea semnul peceţii neprihănirii pe care Avraam l-a avut prin credinţă (Romani 4:5). Dar mai târziu cuvintele „circumcizie" şi „circumcis" (sau tăiat împrejur) au căpătat o varietate de înţelesuri.

„Buze ne-tăiate împrejur" (Exod 6:12) însemna a fi „lipsit de darul vorbirii în public".

„Urechi ne-tăiate împrejur" şi „inimi ne-tăiate împrejur" se refereau la refuzul de a auzi, şi de a-L asculta pe Domnul (Levitic 26:41;Deuteronom 10:16;30:6;Ieremia 6:10;Fapte 7:51).

„Ne-tăiat împrejur în carne" (Ezechel 44:7) însemna „necurat".

În Noul Testament, „circumcizia lui Cristos" (Coloseni 2:11) se referă la moartea Lui pe cruce. Creştinii sunt circumcişi prin identificarea lor cu Cristos. Pavel vorbeşte de ea ca fiind „nu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti" (Coloseni 2:11). Această circumcizie vorbeşte despre moartea naturii pământeşti. În ce priveşte poziţia pe care o ocupă fiecare credincios, ea este adevărată şi reală, dar trebuie aplicată prin înlăturarea practică a faptelor păcătoase ale firii pământeşti (Coloseni 3:5). Apostolul vorbeşte de creştini ca despre adevăraţii circumcişi (Filipeni 3:3), în contrast cu un partid al iudeilor legalişti cunoscut drept „cei tăiaţi împrejur" (Galateni 2:12).

Pe lângă simbolismul lor, unele dintre legile binevoitoare ale lui Dumnezeu au avut drept scop scutirea poporului ales al Său de bolile neamurilor. Multe autorităţi medicale de azi consideră că circumcizia previne anumite forme de cancer atât ale bărbatului, cât şi ale soţiei sale.

Dumnezeu i-a schimbat numele lui Sarai în Sara (prinţesă) şi i-a promis lui Avraam că soţia lui de nouăzeci de ani va avea un fiu. Patriarhul a râs, dar cu uimire bucuroasă, nu cu necredinţă. Credinţa lui nu s-a clătinat (Romani 4:18-21).