Atât în Vechiul Testament (Geneza 19:1-26;Levitic 18:22;20:13), cât şi în Noul Testament, (Romani 1:18-32;1Corinteni 6:9;1Timotei 1:10), Dumnezeu condamnă păcatul homosexualităţii. El îşi arată mânia împotriva lui, distrugând cetăţile Sodomei şi Gomorei. În Legea lui Moise, sodomia se pedepsea cu moartea. Nici un homosexual nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Aşa-numiţii „homo" (în limba engleză: „gays") plătesc un preţ mare pentru viaţa lor imorală. Pavel spune că ei „au primit în ei înşişi plata pentru rătăcirea lor" (Romani 1:27b). Aceasta include bolile venerice, pneumo-cistita, sarcomul lui Kaposi (o formă de cancer) şi SIDA. De asemenea, în afara bolilor, ei au remuşcări, tulburări fizice şi mentale şi schimbări anormale ale personalităţii.

Ca şi alţi păcătoşi, orice homosexual şi orice lesbiană pot fi salvaţi prin pocăinţă şi prin primirea Domnului Isus Cristos ca Mântuitor personal al lor. Dumnezeu îi iubeşte şi pe aceştia, chiar dacă urăşte păcatul lor.

Există o diferenţă între a fi un homosexual practicant şi a avea doar o înclinaţie. Biblia condamnă practicarea, nu orientarea. Mulţi oameni sunt atraşi de semenii lor de acelaşi sex, dar refuză să cedeze acestei atracţii. Prin puterea Duhului Sfânt, s-au disciplinat să reziste ispitei şi să trăiască în puritate. Multe persoane creştine de orientare homosexuală îşi privesc condiţia cu părere de rău, dar fiindu-le imposibil să se schimbe, au apelat la Duhul Sfânt pentru a căpăta puterea de a nu cădea în această ispită şi de a trăi în castitate, ceea ce constituie chiar sfinţirea. Predându-se lui Cristos, ei au dat în grija lui Dumnezeu această pată spirituală pentru ca puterea divină să se desăvârşească în slăbiciunea umană.

Unii dau vina pe Dumnezeu pentru că s-au născut cu această tendinţă, dar greşeala nu este a lui Dumnezeu, ci a păcătoşeniei umane. Orice copil căzut al lui Adam are tendinţe rele. Unii au o slăbiciune într-o privinţă, alţii în alta. Păcatul nu constă în a fi ispitit, ci în a ceda în faţa acelei ispite.

Există izbăvire de homosexualitate sau lesbianism, după cum este izbăvire de orice formă de poftă. În orice caz, consilierea spirituală de durată este foarte importantă în aproape fiecare caz de acest fel.

Creştinii trebuie să-i accepte pe homosexuali şi pe lesbiene ca pe nişte persoane, dar fără să le aprobe modul de viaţă. Întrucât şi ei sunt oameni pentru care a murit Cristos, creştinii trebuie să caute să-i câştige prin orice mijloace la o viaţă de „sfinţenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12:14).

Îngerii au insistat ca Lot şi familia sa să părăsească cetatea. Dar când acesta a încercat să-şi convingă ginerii (sau viitorii gineri), ei au crezut că glumeşte. Viaţa lui decăzută i-a anulat mărturia în timpul crizei. În dimineaţa următoare, îngerii i-au însoţit pe Lot, soţia şi fiicele lui afară din Sodoma. Chiar şi atunci Lot a încercat să evite plecarea, preferând să rămână în Ţoar, una din cetăţile satelit ale Sodomei. Nici măcar zece oameni neprihăniţi nu au fost găsiţi aici, aşa că Dumnezeu a distrus-o. Dar rugăciunea lui Avraam nu a rămas fără răspuns, căci Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul holocaustului.

Deşi soţia lui Lot a părăsit cetatea, inima ei a rămas tot acolo, de aceea a căzut sub pedeapsa lui Dumnezeu. Prin cuvintele „Amintiţi-vă de nevasta lui Lot" (Luca 17:32), Cristos a menţionat-o ca avertisment pentru toţi cei care neglijează oferta Sa de mântuire.