Laban a evitat chestiunea, argumentând că nu ar face vreun rău fiicelor sale, nepoţilor săi sau vitelor, apoi a sugerat că trebuie să facă un pact. Nu a fost un legământ binevoitor, prietenesc, acesta prin care cereau ca Domnul să vegheze asupra lor în timp ce se despărţeau. Mai curând, era un tratat între doi şmecheri, cerând Domnului să-i supravegheze că fac ceea ce trebuie atunci când nu mai erau unul în vederea celuilalt!
Era de fapt un pact de neagresiune, plus condiţia ca Iacov să nu se poarte urât cu fiicele lui Laban şi să nu se mai căsătorească cu alte femei. Laban a numit stâlpul de aducere aminte care a marcat pactul Iegar Sahaduta, o expresie aramaică. Iacov l-a numit Galed, un cuvânt ebraic. Amândouă însemnau „movila mărturiei". Nici unul din ei nu trebuia să treacă de aceste pietre pentru a-l ataca pe celălalt.