Laban ajurat pe Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Nahor şi Dumnezeul tatălui lor, Terah. Folosirea majusculei pentru cuvântul Dumnezeu în NKJV (la fel şi în Moffatt, NIV etc.) indică faptul că traducătorii au simţit că Laban se referea la adevăratul Dumnezeu pe care Avraam l-a cunoscut. În orice caz, fiindcă în ebraică nu există majuscule, nu putem şti cu precizie dacă Laban s-a referit la zeii păgâni pe care aceşti oameni îi veneraseră în Ur. Iacov a jurat pe Acela de care se temea tatăl său Isaac - adică Dumnezeu, de care se temuse Isaac. Isaac nu fusese niciodată idolatru. Iacov a adus o jertfă mai întâi, apoi a dat o masă pentru toţi cei de faţă şi a făcut tabără toată noaptea în munţi.
Dis-de-dimineaţă, Laban şi-a sărutat nepoţii şi fiicele în semn de rămas bun şi a plecat acasă.