În loc să se deplaseze în sud spre muntele Seir, Iacov a mers spre nord-vest. În cele din urmă a ajuns la Sihem şi a poposit acolo, ridicând un altar pe care l-a numit (probabil cu îngâmfare) El Elohe Israel (Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel). Douăzeci de ani mai devreme, când Dumnezeu îi apăruse la Betel, Iacov jurase că Domnul va fi Dumnezeul lui, că-I va da zeciuială şi că va stabili Betelul drept casă a lui Dumnezeu (28:20-22). Acum, în loc să se întoarcă la Betel, el se stabileşte la cincizeci de kilometri de acolo, pe pământul fertil al Sihemului, probabil pentru a oferi vitelor sale o hrană bogată. (Sihemul reprezintă lumea). Dumnezeu nu-i vorbeşte direct decât, câţiva ani mai târziu, când îl cheamă pe Iacov să-şi îndeplinească legământul (cap. 35).
Între timp, au loc evenimentele tragice din capitolul 34.