Faraonul a fost atât de mulţumit, încât l-a făcut pe Iosif al doilea după el şi l-a numit să ducă la îndeplinire programul (versetul 40); l-a asigurat că fără consimţământul lui nimeni nu va putea face nimic (versetul 44) şi i-a dat un nou nume, Ţafnat-Paeneah (versetul 45a). Înţelesul numelui său este nesigur. Unii cred că ar fi: Mântuitor al lumii", alţii propun traducerea „Dumnezeu vorbeşte şi trăieşte". Faraon i-a dat lui Iosif o soţie numită Asenath (versetul 45). Cum a putut Faraon să pună un deţinut evreu stăpân peste Egipt pe baza tălmăcirii unui vis, fără să aştepte să vadă dacă se va împlini? Răspunsul îl găsim în Proverbe 21:1: „Inima regelui este în mâna Domnului". Uleiul se ridică la suprafaţă. Iosif a fost primul dintre mulţi evrei evlavioşi care s-au ridicat la poziţii de mare cinste şi răspundere în guvernele neamurilor. Avea vârsta de treizeci de ani când şi-a început lucrarea (versetul 46); trecuseră treisprezece ani de când fusese vândut de către fraţii săi (cf. 37:2).