Anumite persoane, evenimente şi lucruri din Vechiul Testament sunt clar identificate ca ,,tipuri" (din greacă: „jupoi”) sau simboluri în Noul Testament. Astfel, despre Adam se spune că este un tip al lui Cristos (Romani 5:14). Alţii nu sunt menţionaţi în mod specific ca tipuri, totuşi paralelele sunt prea multe şi prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Iosif, de pildă, nu a fost niciodată numit explicit un tip al Domnului Isus şi totuşi sunt peste o sută de corespondenţe între Domnul Isus şi Iosif.

Când Domnul Isus a vorbit cu cei doi ucenici întristaţi pe dramul spre Emaus, El le-a expus din toate Scripturile (sublinierea noastră) lucrurile privitoare la El (Luca 24:27). Cristos cel întrupat a spus, „în sulul cărţii este scris despre Mine" (Evrei 10:7). De aceea suntem îndreptăţiţi să-L căutăm pe Cristos în toate Scripturile.

Referitor la experienţele poporului Israel din Vechiul Testament, Pavel ne spune că „toate aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească de exemple (gr. tupoi) şi au fost scrise pentru învăţătura noastră peste care au venit sfârşiturile veacurilor" (1Corinteni 10:11). Aceasta susţine convingător opinia conform căreia nu numai tipurile expres menţionate în Biblie sunt valabile, ci şi multe altele.

Pavel i-a reamintit lui Timotei că toată Scriptura este de folos (2Timotei 3:16). Există lecţii spirituale pe care trebuie să ni le însuşim, cu condiţia să avem ochi să le vedem.

Porţiuni mari din cartea Evrei constituie o explicaţie a tipologiei cortului (tabernacolului) şi obiectelor sale interioare. Deşi e drept că o viziune prea îngustă asupra tipologiei va îngrădi capacitatea unui credincios de a savura spiritual o mare parte din Vechiul Testament, cealaltă extremă, potrivit căreia din toate facem o tipologie sau transformăm întreaga istorie în alegorie, trebuie de asemenea evitată.

Explicaţii forţate sau fanteziste ale tipurilor i-au conferit un nume rău acestei teme. Nu trebuie să permitem extremismului să ne văduvească de bogăţia spirituală a Vechiului Testament. Dacă o interpretare îl înalţă pe Cristos şi/sau zideşte poporul, şi/sau transmite evanghelia celor pierduţi, fiind în conformitate cu întreaga învăţătură a Cuvântului, este cel puţin o aplicaţie valabilă a adevărului.

În drum spre casă, unul din fraţi şi-a găsit banii în sac. Au intrat în panică cu toţii, crezând că vor fi acuzaţi de furt (26-28).