După ce Iosif le-a adus reproşuri, Iuda a propus ca ei toţi să devină sclavii lui, dar Iosif a răspuns că Beniamin este de ajuns, ceilalţi putând să se întoarcă, acasă. Iosif a pus la cale această înscenare pentru a-i face să recunoască vinovăţia lor. George Williams scrie:
„A procedat aşa pentru a le aduce aminte de păcatul lor, pentru a-i face să mărturisească cu gura lor. Detenţia lui Simeon şi apoi aceea a lui Beniamin, au fost plănuite cu dibăcie pentru a afla dacă mai sunt indiferenţi la strigătele unui frate în detenţie şi la lacrimile unui tată zdrobii. Planul i-a reuşit admirabil; asprimea şi bunătatea lui i-au neliniştit pe fraţii săi: bunătatea lui i-a dus la pocăinţă.”
Întreaga scenă anticipează acea zi când rămăşiţa lui Israel îşi va recunoaşte vina cu privire la răstignirea Domnului Isus şi-L va boci cum boceşte cineva pe unicul său fiu (Zaharia 12:10).