E. Răspândirea păcatului şi potopul universal (cap. 6-8)

Există două interpretări principale ale versetului 2. Prima este aceea că fiii lui Dumnezeu au fost îngerii căzuţi care şi-au părăsit sfera cuvenită (Iuda 6), căsătorindu-se cu femei de pe pământ, o formă de perturbaţie sexuală care a fost extrem de detestabilă înaintea lui Dumnezeu. Cei care susţin acest punct de vedere subliniază că expresia „fiii lui Dumnezeu" din Iov 1:6 şi 2:1 înseamnă „îngeri care au avut acces înaintea lui Dumnezeu." De asemenea, „fiii lui Dumnezeu" ca termen pentru îngeri este o expresie semitică standard. Pasajul din Iuda 6, 7 sugerează că îngerii care şi-au părăsit starea de la început s-au făcut vinovaţi de un comportament sexual din cale afară de josnic. Observaţi cuvintele  „ca Sodoma şi Gomora" de la începutul versetului 7, imediat după descrierea îngerilor căzuţi.

Principala obiecţie adusă acestui punct de vedere este că îngerii nu se reproduc sexual, după câte ştim. Matei 22:30 este folosit ca argument în sprijinul punctului de vedere conform căruia Isus ar fi declarat că îngerii nu se căsătoresc. Dar ceea ce spune versetul este că îngerii în ceruri nici nu se însoară, nici nu se mărită. Îngeri, îmbrăcaţi în chip uman, i s-au arătat lui Avraam (Geneza 18:1-5) şi transpare din text că cei doi îngeri care s-au dus la Sodoma aveau un corp uman şi erau capabili de a exprima emoţii.

Cealaltă opinie este că fiii lui Dumnezeu ar fi fost descendenţii evlavioşi ai lui Set, iar fiicele oamenilor erau urmaşele liniei decăzute a lui Cain. Argumentul este următorul: contextul precedent se ocupă de descendenţii lui Cain (cap. 4) şi descendenţii lui Set (cap. 5). Geneza 6:1-4 descrie căsătoriile dintre cele două linii de descendenţi. Cuvântul îngeri nu este găsit în acest context. Versetele 3 şi 5 vorbesc despre nelegiuirea omului. Dacă îngerii au fost cei care au păcătuit, de ce a trebuit să fie distrusă omenirea! Oamenii evlavioşi sunt numiţi „fiii lui Dumnezeu", deşi nu în aceeaşi exprimare ebraică precum cea din Geneza 6:2 (vezi Deuteronom 14:1;Psalmul 82:6;Osea 1:10;Matei 5:9).

Şi acest punct de vedere are câteva neajunsuri. De ce au fost toţi bărbaţii spiţei lui Set temători de Dumnezeu şi evlavioşi, în schimb, toate femeile spiţei lui Cain au fost nelegiuite? De asemenea, nu avem nici un indiciu că spiţa lui Set a rămas evlavioasă. Dacă a rămas, atunci de ce a trebuit să fie distrusă, împreună cu ceilalţi oameni? De ce a produs această unire între bărbaţi evlavioşi şi femei ne-evlavioase uriaşii de care pomeneşte Biblia?