În capitolul 30, Dumnezeu îi ordonă lui Ieremia să scrie într-o carte cuvintele judecăţii pe care o auzise, pentru că Dumnezeu dorea să restabilească poporul. Această eliberare îl va găsi pe Israel în cel mai mare necaz. Acesta este primul lucru care i-a fost prezentat profetului: nici o altă zi nu poate fi comparată cu acea zi a necazului lui Iacov. Este acea zi despre care vorbesc şi Matei 24 şi Marcu 13, dar, în această situaţie extremă, Dumnezeu va veni în ajutorul poporului său, şi, după ce va fi executat judecata, El va lucra potrivit cu planurile harului său, astfel încât eliberarea va fi deplină şi completă. Israel Îi va sluji lui Yahve, Dumnezeul său şi David împăratul lui. Ruina era completă şi rana era incurabilă (v. 12) pentru că Dumnezeu a lovit pe poporul său din cauza mulţimii păcatelor lor. Totuşi, El este alături de poporul său pentru a-l salva, şi, în consecinţă, popoarele care au profitat de mânia Lui pentru a-l devora pe Israel vor fi devorate şi ele. Sionul urma să fie reconstruit pe locul lui din vechime şi bucuria şi pacea vor domni în locaşurile lui. Guvernatorii lor vor fi dintre fiii poporului. Israel va fi poporul lui Yahve, iar Yahve va fi Dumnezeu lui. În fine, un principiu pe care l-am văzut în mod clar prezentat în Isaia este anunţat aici, şi anume că judecata va cădea asupra celui rău, că această judecată venea întâi să lovească poporul lui Dumnezeu pentru că era rău şi trebuia să sufere consecinţele şi indiferent unde s-ar afla cel rău, judecata îl va ajunge. Unde va fi cadavrul acolo se vor strânge vulturii.