Domnul argumenta de la simplu la complex. Dacă judecătorii nedrepţi au fost numiţi „dumnezei" în Vechiul Testament, cu cât mai mult era atunci El îndrituit să afirme că este Fiul lui Dumnezeu! Cuvântul lui Dumnezeu a venit la ei. El era şi este Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost numiţi dumnezei; El a fost şi este Dumnezeu. Despre ei nu s-ar fi putut afirma niciodată că Tatăl i-a sfinţit şi i-a trimis în lume. Ei s-au născut în lume ca toţi ceilalţi fii ai lui Adam, cel care a căzut. Dar Isus a fost sfinţit de Dumnezeu Tatăl din veşnicia veşniciilor să fie Mântuitorul lumii, şi El a fost trimis în lume din cer, unde locuise cu Tatăl Său. Astfel Isus avea tot dreptul să afirme că este egal cu Dumnezeu. El nu a hulit când a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu şi una cu Tatăl. Chiar iudeii folosiseră termenul „dumnezei" cu referire la oameni corupţi, care exercitau rolul de purtători de cuvânt sau judecători ai lui Dumnezeu. Cu cât mai mult putea El pretinde acest titlu, întrucât El era şi este cu adevărat Dumnezeu! Iată ce scrie Samuel Green în această privinţă:
Iudeii L-au acuzat că S-a făcut Dumnezeu. El nu a negat că S-a făcut Dumnezeu prin cuvintele rostite. Dar a negat că ar fi hulit şi asta pe temeiul unor fapte care L-ar fi îndreptăţit chiar în asumarea onorurilor proprii dumnezeirii: anume, faptul că era Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Emanuel. Că iudeii nu au crezut despre El că Şi-ar fi retractat vreuna din aceste afirmaţii uluitoare pentru ei reiese clar din faptul că au continuat să se poarte cu duşmănie aprigă faţă de El. Vezi versetul 39."