În evanghelii se relatează mai multe cazuri în care Domnul Isus a fost uns de o femeie, fiecare din ele având trăsăturile unice. Se crede însă că între situaţia descrisă aici şi cea de la Marcu 14:3-9 există o paralelă. Devotamentul Mariei faţă de Cristos a determinat-o să ia un litru de parfum de nard curat, de mare preţ, şi să ungă picioarele lui Isus. Prin aceasta declara că nimic nu poate fi de prea mare preţ pentru Cristos, El fiind vrednic de tot ce avem şi suntem.
De fiecare dată când o întâlnim pe Maria ea se găseşte la picioarele lui Isus. Aici ea îi şterge picioarele cu părul ei. Întrucât părul unei femei este gloria ei, reiese că ea a aşternut gloria ei la picioarele Lui. E de prisos să amintim că însăşi Maria a purtat mireasma parfumului multă vreme după aceea - ceea ce înseamnă că atunci când I se închină lui Cristos, închinătorii duc cu ei ceva din mireasma acelor clipe. Nici o casă nu este mai plină de miresme alese decât casa în care I s-a acordat lui Isus locul ce I se cuvine.