Ioan face o aici o pauză, pentru a-şi exprima uimirea în faţa faptului că, deşi Domnul Isus a săvârşit atâtea semne măreţe, oamenii nu au crezut în El. Cum am arătat deja, necredinţa lor nu se datora lipsei de dovezi. Domnul oferise dovezi absolut convingătoare ale dumnezeirii Sale, dar oamenii nu au voit să creadă. Ei doreau ca un rege să domnească peste ei, iar nu să se pocăiască ei înşişi.