Isus ştia că Tatăl L-a împuternicit să dea viaţă veşnică celor care vor crede în El. Prin urmare, Cristos a transmis mesajul aşa cum I-a fost încredinţat de către Tatăl.
Am ajuns acum la o cumpănă în cadrul naraţiunii. Până în acest punct Domnul Se înfăţişase pe Sine Israelului. Sunt consemnate şapte semne sau miracole distincte, fiecare ilustrând o experienţă care va urma, atunci când un păcătos îşi va pune credinţa în Cristos. Iată semnele:
1. Preschimbarea apei în vin, la nunta din Cana Galileii (Ioan 2:1-12), imagine a transformării efectuate de puterea lui Cristos în păcătosul străin de bucuria divină.
2. Vindecarea fiului unui om de neam ales (Ioan 4:46-54) - o imagine a păcătosului bolnav, având trebuinţă de tămăduire spirituală.
3. Vindecarea invalidului de la scăldătoarea Betezda (Ioan 5). Sărmanul păcătos, total neputincios şi lipsit de nădejde - incapabil să facă vreun lucru pentru a-şi remedia condiţia. Isus îl vindecă de infirmitatea sa.
4. Hrănirea celor cinci mii (Ioan 6). Păcătosul e lipsit de hrană; e măcinat de foame şi are neapărat trebuinţă să i se dea tărie. Domnul asigură hrana sufletului său, pentru ca să nu mai înfometeze.
5. Potolirea furtunii de pe Marea Galileii (Ioan 6:16-21). Păcătosul văzut în ipostaza pericolului în care se află. Domnul îi salvează de furtună.
6. Vindecarea orbului din naştere (Ioan 9). Înfăţişează orbirea din inima omenească, până când aceasta este atinsă de puterea lui Cristos. Omul nu-şi poate vedea păcătoşenia, nici frumuseţile oferite de Mântuitorul, până când nu este iluminat de Duhul Sfânt.
7. Învierea lui Lazăr dintre cei morţi (Ioan 11). Asta, desigur, ne aminteşte că păcătosul este mort în păcatele şi fărădelegile sale şi are nevoie de viaţă de sus. Toate aceste semne au menirea de a demonstra că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.