De îndată ce a plecat Iuda, Isus a început să stea de vorbă cu ucenicii mai liber şi mai intim, nemaiexistând tensiunea dinainte. „Acum Fiul Omului este preamărit", a spus El. Domnul anticipa lucrarea de răscumpărare pe care urma s-o înfăptuiască. Moartea Sa părea o înfrângere, la prima vedere, dar era mijlocul prin care păcătoşii pierduţi pot fi mântuiţi. Ea a fost urmată de învierea şi înălţarea Sa la cer şi în toate acestea El a fost nespus de mult onorat. Şi Dumnezeu este preamărit în lucrarea Mântuitorului, căci El a fost vestit ca un Dumnezeu sfânt care nu poate trece peste păcat, dar, în acelaşi timp, şi un Dumnezeu iubitor, care nu doreşte moartea păcătosului. Toate acestea au vestit un Dumnezeu drept, dar capabil de a-i îndreptăţi pe păcătoşi. Toate atributele Dumnezeirii au fost preamărite în chip magistral la Calvar.