În răsărit, purtarea sandalelor necesită spălarea frecventă a picioarelor. Prin urmare, era considerat un gest obişnuit de curtenie ca gazda să pună un sclav să spele picioarele musafirilor. Aici Gazda divină devine sclavul ce-şi asumă sarcina îndeplinirii umilului serviciu, „Isus la picioarele unui trădător - ce imagine cutremurătoare! Ce lecţie plină de miez pentru noi!"