În El era viaţa. Asta nu înseamnă doar că El poseda viaţa, ci că era şi este sursa vieţii. Sensul acestui cuvânt cuprinde atât viaţa fizică, cât şi cea spirituală. Când ne-am născut, am primit viaţă fizică. Când ne naştem din nou, primim viaţă spirituală. Ambele provin de la El.
Viaţa era lumina oamenilor. Acelaşi care ne-a dat viaţă este lumina oamenilor. El îi dăruieşte omului călăuzirea şi îndrumarea de care are nevoie. Una este să exişti, şi alta e să ştii cum să trăieşti, să cunoşti adevăratul scop al vieţii şi să cunoşti calea spre cer. Acelaşi care ne-a dat viaţă este Cel care ne asigură lumina pe cărarea vieţii.
În acest superb capitol cu care începe evanghelia după Ioan găsim şapte titluri minunate ale Domnului Isus Cristos. El este numit:
(1) Cuvântul (versetul 1,14);
(2) Lumina (versetul 5,7);
(3) Mielul lui Dumnezeu (versetul 29,36);
(4) Fiul lui Dumnezeu (versetul 34,49);
(5) Cristosul (Mesia) (versetul 41);
(6) Regele Israelului (versetul 49);
(7) Fiul Omului (versetul 51).
Primele patru titluri, care sunt menţionate, fiecare, de patru ori, par a avea o aplicaţie universală. Ultimele trei titluri, care sunt menţionate, fiecare, doar o singură dată, au fost prima oara aplicate lui Israel, poporul străvechi al lui Dumnezeu.