Când cineva se apropie de moarte, de obicei îşi întocmeşte testamentul, hotărând cui îi va lăsa bunurile sale - exact ceea ce face Domnul Isus aici. Dar El nu a lăsat moştenire lucruri materiale, care ar putea fi achiziţionate cu bani, ci: pace, respectiv o pace lăuntrică a conştiinţei, care decurge din conştiinţa păcatului iertat şi a împăcării cu Dumnezeu. Cristos poate dărui această pace, întrucât El a cumpărat-o cu sângele Lui vărsat pe crucea de la Calvar. Această pace nu e dată cum o dă lumea - adică parcimonios sau egoist sau pentru o scurtă perioadă de timp, ci Domnul dăruieşte pacea Sa pe veci. Ce motive mai are atunci un creştin să se teamă sau să fie tulburat?