Există o diversitate de opinii cu privire la sensul afirmaţiei referitoare la mlădiţa aflată în El care nu aduce roadă. Unii cred că ar fi vorba de cel care nu este sincer când mărturiseşte credinţa în El, dându-se creştin, dar nefiind unit cu Cristos prin credinţă. Alţii cred că ar fi vorba despre un credincios adevărat, care îşi pierde ulterior mântuirea, din pricina faptului că nu a adus roadă. Numai că acest scenariu este cu totul imposibil, deoarece ar contrazice atâtea texte din Biblie în care ni se spune limpede că credinciosul deţine o mântuire veşnică, pe care n-o poate pierde niciodată. Alţii cred că este vorba de un creştin adevărat, care alunecă de la credinţă, îndepărtându-se de Domnul şi fiind absorbit de lucrurile acestei lumi. Un astfel de creştin nu va mai manifesta în viaţa lui roadă Duhului - dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, gingăşia, bunătatea, credinţa, blândeţea şi stăpânirea de sine.
Ce anume îi face Domnul mlădiţei ce nu aduce roadă depinde de modul în care vom traduce verbul airo din textul grec al originalului, care se poate traduce prin „takes away" (o ia, o îndepărtează, n.tr.), cum apare în traducerea King James, traducere identică cu cea de la Ioan 1:29. În cazul acesta, textul s-ar referi la acţiunea de disciplinare prin moartea fizică (vezi 1Corinteni 11:30). Dar acelaşi termen poate însemna alteori „a înălţa, a ridica" (vezi Ioan 8:59). În acest caz, ar fi vorba despre o lucrare pozitivă de încurajare a mlădiţei neroditoare, creându-i condiţii mai bune de acces la lumină şi aer, pentru ca, doar-doar, să se îndrepte şi să aducă roadă.
Mlădiţa care aduce roadă este creştinul care, pe zi ce trece, se maturizează tot mai mult, asemănându-se tot mai mult cu Domnul Isus. Chiar şi aceste mlădiţe trebuie să fie curăţite. După cum mlădiţa adevărată trebuie să fie curăţită de insecte dăunătoare, de mucegai şi de ciupercă, tot aşa şi creştinul trebuie să fie curăţit de lucrurile lumeşti care se lipesc de el.