După ce le-a transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămas-bun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care n-a solicitat niciodată nimic pentru Sine Însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui „Tată drept“ (v. 25), va fi onorată, glorificându-L pe Fiul ascultător!Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinit-o aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Îi vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru a-i încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: „Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine – cap. 14.9), … au crezut că Tu M-ai trimis“, spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 6-8; comp. cu cap. 14.9).De altfel, ei „sunt ai Tăi…“ (v. 9), continuă Domnul – cum să-i părăseşti? „Eu sunt glorificat în ei“ (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi într-o lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. În calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi … şi astăzi pentru a noastră.