Domnul Isus le făcuse cunoscut ucenicilor Săi Numele Tatălui, cât timp a stat cu ei - adică li L-a revelat pe Tatăl. Cuvintele şi lucrările Sale au fost cuvintele şi lucrările Tatălui. Isus a continuat să facă cunoscut Numele Tatălui prin lucrarea Duhului Sfânt. În toată perioada scursă de la Rusalii încoace, Duhul i-a învăţat pe credincioşi despre Dumnezeu Tatăl. Îl putem cunoaşte mai îndeaproape pe Dumnezeu mai cu seamă prin Cuvântul Său. Când oamenii îl acceptă pe Tatăl aşa cum este El revelat de Domnul Isus, ei devin ţinta specială a iubirii Tatălui. Întrucât Domnul Isus sălăşluieşte în toţi credincioşii, Tatăl îi poate privi şi trata aşa cum îl priveşte şi-L tratează pe Singurul Său Fiu. Iată ce spune Reuss în această privinţă:

Dragostea lui Dumnezeu, care, înainte de crearea lumii fizice, era, pe buna dreptate, îndreptată asupra Fiului (versetul 24), este îndreptată acum, după crearea noii lumi spirituale, asupra tuturor celor care sunt uniţi cu Fiul.

Şi Godet adaugă următoarele:

Ceea ce a urmărit Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său aici pe pământ a fost, nici mai mult, nici mai puţin, decât să-Şi formeze în mijlocul omenirii o familie de copii ca Domnul Isus.

Tocmai pentru că Domnul Isus se află în credincios Dumnezeu îl poate iubi aşa cum îl iubeşte pe Cristos.

Atât de drag îi sunt lui Dumnezeu încât Mai drag nici n-aş putea să-I fiu. Căci mă iubeşte şi pe Mine cu aceeaşi dragoste ce i-o acordă Fiului! - Catesby Paget

Cererile făcute de Cristos în folosul a lor Săi, după cum remarcă Rainsford,

...se referă la lucruri spirituale, la binecuvântări cereşti. Nu la bogăţii sau onoare sau influenţă pământească, ci la izbăvirea de ce este rău şi de cel rău, la despărţirea de lume, la înzestrarea noastră cu tot ce avem nevoie pentru a ne putea face datoria, şi, în final, la sosirea noastră teferi în cer.