Rostind aceste cuvinte, Domnul vorbea ca şi când ar fi murit, ar fi fost îngropat şi ar fi înviat deja. El îl proslăvise pe Tatăl prin viaţa Sa fără păcat, prin minunile Sale, prin suferinţa şi moartea Sa şi prin învierea Sa. El terminase lucrarea de mântuire pe care I-o încredinţase Tatăl s-o aducă la îndeplinire, aşa cum arată Ryle:

Răstignirea I-a adus slavă Tatălui. A proslăvit înţelepciunea, credincioşia, sfinţenia şi dragostea Sa. A demonstrat cât de înţelept este, pentru faptul că a asigurat un plan prin care El să poată fi drept şi, în acelaşi timp, îndreptăţitorul celor răi. - A demonstrat cât de credincios a fost El, respectându-şi promisiunea, potrivit căreia sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. - A demonstrat că El este sfânt, pentru că a cerut ca pretenţiile legii Sale să fie satisfăcute, prin lucrarea marelui nostru înlocuitor. - Şi a mai demonstrat cât de mare este dragostea Tatălui, prin faptul că ne-a asigurat un asemenea Mediator, un asemenea Răscumpărător şi un Prieten atât de mare al omului păcătos în Persoana Fiului Său coetern.

Răstignirea a adus slavă Fiului. A proslăvit compasiunea Sa, răbdarea Sa şi puterea Sa. A demonstrat nemărginita Sa compasiune, pentru faptul că a murit pentru noi, a suferit în locul nostru, îngăduind să fie socotit păcat şi blestem pentru noi, şi cumpărându-ne răscumpărarea cu preţul propriului Său sânge vărsat pentru noi. - A demonstrat nemărginita Lui răbdare, prin faptul că nu a murit de moarte obişnuită, ca mai toţi oamenii, ci S-a supus de bună voie unor dureri şi agonii inimaginabil de cumplite, când, printr-un singur cuvânt, ar fi putut cere ajutorul îngerilor Tatălui Său, fiind imediat eliberat. - A demonstrat atotputernicia Sa, prin faptul că a purtat povara tuturor fărădelegilor lumii, biruindu-l pe Satan şi deposedându-l de prada sa.