Procesul religios s-a încheiat şi acum urma să înceapă procesul civil, a cărui scenă s-a petrecut în sala de judecată sau în palatul guvernatorului. Iudeii nu au voit să intre în palatul unui neevreu, căci au considerat că se vor întina şi astfel nu vor mai putea mânca Paştele. Dar faptul că puneau la cale moartea Fiului lui Dumnezeu nu părea să-i tulbure deloc. Pentru ei ar fi fost o tragedie să intre în casa unui neevreu, în schimb comiterea unei crime era un fleac pentru ei, după cum remarcă Augustin:
O, ce orbi erau aceşti oameni neevlavioşi, de se considerau întinaţi de o locuinţă care nu le aparţinea, dar nu şi de o crimă care le aparţinea cu totul! Ei se temeau să nu se întineze de pretoriumul unui judecător străin, dar nu se temeau să se întineze de sângele unui frate nevinovat.
Hali comentează şi el:
Vai vouă, preoţi, cărturari, bătrâni şi ipocriţi! Poate exista vreun acoperiş atât de necurat ca pieptul vostru? Nu pereţii lui Pilat, ci inimile voastre sunt necurate. Când uciderea este ţelul vostru arzător, vă mai poticniţi de o infecţie locală? Dumnezeu vă va lovi, pereţi văruiţi! Tânjiţi să fiţi pătaţi de sânge - de sângele lui Dumnezeu? Şi vă temeţi că veţi fi întinaţi dacă vă atingeţi de caldarâmul lui Pilat? Vă stă în gât un ţânţar atât de mic, în timp ce înghiţiţi o cămilă de răutate fără egal? Ieşiţi din Ierusalim, necredincioşilor şi falşilor, dacă nu doriţi să vă întinaţi! Pilat este cel care trebuie să se teamă, că pereţii lui se vor întina de prezenţa unor inegalabili monştri ai fărădelegii.
Poole face şi el următoarea observaţie:
„Nimic nu este mai comun decât situaţia în care cei ce sunt prea plini de râvnă pentru împlinirea meticuloasă a unor ritualuri ajung să neglijeze însă respectarea normelor morale".
Expresia: „să poată mânca Paştele" înseamnă probabil ospăţul care urma Paştelui. Paştele propriu-zis se încheiase în seara precedentă.