În bătaie de joc, soldaţii Îl îmbracă pe Isus cu o haină de purpură şi Îi pun o coroană de spini. Şi, fiind astfel, Pilat acceptă să-L prezinte mulţimii, spunând: „Iată Omul!“.„Răstigneşte! Răstigneşte-L!“, răspund conducătorii cu turbare. Şi invocă un nou motiv: a hulit; „S-a făcut pe Sine Însuşi Fiu al lui Dumnezeu“. Aceasta îl pune şi mai mult în încurcătură pe guvernator. Acesta dinaintea lui ar putea fi nu numai un împărat, ci chiar un Dumnezeu (v. 7,8). Pentru a se linişti, îşi invocă puterea; Isus însă îl readuce la adevărata sa poziţie. Acest magistrat păgân află, cu siguranţă pentru prima dată, prin ce autoritate este el învestit: nu a Cezarului, cum credea el, ci „de sus“ (v. 11; Romani 13.1). Simţind că nu are nicio putere asupra acestui Acuzat extraordinar şi că este total depăşit de cazul Său, vrea să-L elibereze. Iudeii însă nu-l ascultă cu privire la aceasta şi fac apel la un ultim argument: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu Cezarul“. În pofida avertismentului pe care-l primise (v. 11), nu lui Dumnezeu, ci oamenilor va încerca guvernatorul să le facă pe plac şi să le dea ascultare. Din teamă, deopotrivă de revolta iudeilor şi de acuzaţia suveranului său, cu bună ştiinţă, Îl sacrifică pe Cel Nevinovat.