Maria îl cunoscuse pe Isus personal ca Om. Ea văzuse minunile ce avuseseră loc când El era prezent cu trupul. Şi astfel a conchis că dacă nu era cu ea în chip vizibil, atunci nu putea avea nici o nădejde de a fi binecuvântată. Domnul a fost nevoit să îndrepte gândirea ei. El a spus: „Nu Mă atinge" pur şi simplu ca şi când aş fi un Om din carne. „încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Când Mă voi întoarce în cer, Duhul Sfânt va fi trimis pe pământ. Când va veni El, Mă va revela inimii tale într-un mod în care nu M-ai cunoscut niciodată până atunci. Voi fi mai aproape de tine şi mai scump pentru tine decât ar fi fost posibil în timpul vieţii Mele aici pe pământ."
Apoi i-a spus să se ducă la fraţii Lui să le spună despre noua ordine care a fost inaugurată. Pentru prima oară, Domnul S-a referit la ucenici cu denumirea de „fraţii Mei". Ei aveau să cunoască acum faptul că Tatăl Lui era Tatăl lor şi că Dumnezeul Lui era Dumnezeul lor. Până acum credincioşii nu fuseseră numiţi „fii" şi „moştenitori ai lui Dumnezeu".
Domnul Isus nu a spus: „Tatăl nostru", ci „Tatăl Meu şi Tatăl vostru". Explicaţia o găsim în faptul că Dumnezeu este Tatăl Sau în alt sens decât este El Tatăl nostru. Dumnezeu este Tatăl Domnului nostru Isus din veşniciile veşniciilor. Cristos este Fiul prin generaţie eternă. Fiul este egal cu Tatăl. Noi suntem fii ai lui Dumnezeu prin adopţiune. Este o relaţie care începe atunci când suntem mântuiţi şi nu se va sfârşi niciodată. Ca fii ai lui Dumnezeu, noi nu suntem şi nu vom fi niciodată egali cu Dumnezeu.