Acesta este unul din cele mai dificile versete din întreaga evanghelie după Ioan. Citim că Isus a suflat peste ucenici, spunând: „Primiţi Duhul Sfânt". Dificultatea constă în faptul că Duhul Sfânt nu a fost dat decât mai târziu, la Rusalii. Dar atunci cum a fost posibil ca Domnul Isus să rostească aceste cuvinte, fără ca evenimentul să aibă loc imediat?
S-au propus următoarele soluţii:
(1) Unii consideră că Domnul a făcut aici o făgăduinţă referitoare la primirea Duhului Sfânt de la Rusalii. Dar explicaţia aceasta nu stă în picioare.
(2) Alţii arată că versetul trebuie tradus prin: „Primiţi Duh Sfânt" (vezi traducerea Azimioară şi Cornilescu, n.tr.), iar nu „Primiţi Duhul Sfânt", deci nearticulat. Concluzia lor este că ucenicii nu ar fi primit Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui, în versetul de faţă, ci doar o lucrare a Duhului Sfânt, cum ar fi capacitatea de a cunoaşte adevărul, puterea şi călăuzirea de care aveau nevoie în misiunea lor. Astfel, susţin adepţii acestei teorii, ucenicii au primit o garanţie sau o arvună a Duhului Sfânt.
(3) Cercetătorii din a treia categorie susţin că a avut loc o turnare deplină a Duhului Sfânt peste ucenici în versetul acesta. Dar acest lucru pare improbabil, având în vedere afirmaţiile de la Luca 24:29 şi Fapte 1:4,5,8, unde venirea Duhului Sfânt este descrisă la timpul viitor. Din Ioan 7:39 rezultă limpede că Duhul nu putea veni în toată plinătatea Sa decât după ce va fi fost proslăvit Isus, adică după ce Se va fi întors în cer.