Ceea ce trebuie neapărat să observăm aici este faptul că Isus a acceptat ca ucenicii să I se închine ca lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost doar un om, ar fi avut datoria să refuze această închinare. Dar credinţa lui Toma nu era de genul aceleia care Îi face cea mai mare plăcere Domnului, întrucât era o credinţă bazată pe vedere. Mai binecuvântaţi sunt cei ce n-au văzut şi totuşi au crezut.
Cea mai sigură dovadă este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune un lucru, noi îi aducem cinste când credem acel lucru, în schimb, îl necinstim când cerem să ni se aducă dovezi suplimentare. Ar trebui să credem doar pentru că El a spus şi pentru că El nu poate minţi şi nu poate greşi.