Răspunsul pe care l-a dat Domnul mamei pare rece şi distant. Dar nu este atât de aspră pe cât ni s-ar părea nouă. Cuvântul femeie folosit aici constituie o formulă respectuoasă de adresare, similară cu corespondentul ei modern „doamnă". Când Domnul a întrebat: „Femeie, ce am Eu cu tine?" El a arătat că în îndeplinirea misiunii Sale divine, El nu era supus instrucţiunilor provenite de la mama sa, ci acţiona în totală ascultare de voia Tatălui Său din cer. Maria dorise să-L vadă pe Isus glorificat, dar El a trebuit să-i amintească Mariei că nu sosise clipa acestei proslăviri. Înainte de a se putea înfăţişa omenirii în postura sa de Cristos atotcuceritor, Domnul trebuia să urce mai întâi pe altarul jertfei, să moară pe crucea Golgotei, după cum comentează Williams:
Expresia „ce am Eu cu tine?" apare de mai multe ori în Biblie. Ea înseamnă: „Ce avem noi în comun?", răspunsul fiind: „Nimic". David o foloseşte de două ori, cu referire la verişorii lui, fiii Ţeruiei, care nu puteau avea absolut nimic în comun cu David, pe plan spiritual. Elisei recurge şi el la această expresie la 2Regi 3 pentru a exprima prăpastia dintre el şi Ioram, fiul lui Ahab. Folosind de trei ori această expresie, demonii au arătat că Satana nu are nimic în comun cu Cristos, nici Cristos cu Satana. Şi, în fine, Domnul a folosit această expresie când i s-a adresat Fecioarei Maria, pentru a arăta cât de adâncă era prăpastia dintre Dumnezeirea Sa fără păcat şi natura ei umană păcătoasă, precum şi faptul că urechea Sa se pleca doar în faţa autorităţii Unui Singur Glas.