Numai o singură persoană a fost calificată să vorbească despre lucrurile cereşti, întrucât numai El a fost în cer. Domnul Isus nu a fost doar un învăţător uman trimis de la Dumnezeu, ci a fost şi este Cel ce a trăit cu Dumnezeu Tatăl din veşnicia veşniciilor, venind apoi în lume. Când a spus El că nimeni nu s-a suit la cer, nu a afirmat prin aceasta că sfinţii din Vechiul Testament cum ar fi Enoh şi Ilie nu s-ar fi suit la cer, ci că aceştia au fost mai degrabă luaţi sau duşi în cer, pe când El S-a suit la cer prin propria Sa putere. O altă explicaţie este că nici o fiinţă umană nu a avut acces la prezenţa lui Dumnezeu încontinu, în acelaşi mod în care El a avut acces. Chiar pe când Domnul Isus stătea pe pământ, vorbind cu Nicodim, El a spus că este în cer. Cum se poate aceasta? Iată o afirmaţie potrivit căreia, ca Dumnezeu, Domnul era pretutindeni în acelaşi timp. Asta înţelegem când afirmă că El este omniprezent. Deşi unele traduceri moderne omit cuvintele care este în cer, ele îşi au locul lor legitim în text, sprijinit de manuscrisele vechi.