Şi, aşa cum a procedat de atâtea ori, şi de data aceasta Domnul Isus a recurs la natură pentru a ilustra un adevăr spiritual. El i-a amintit lui Nicodim că vântul suflă încotro vrea şi oamenii îi aud sunetul, dar nu ştiu de unde vine, nici încotro merge. Naşterea din nou este în multe privinţe ca vântul. Mai întâi, ea are loc după voia lui Dumnezeu, şi nu se află sub controlul omului. În al doilea rând, naşterea din nou este invizibilă. Nu poţi să vezi când are loc, dar negreşit poţi vedea rezultatele ei în viaţa cuiva. Când un om a fost mântuit, în acea persoană s-a petrecut o schimbare. Lucrurile rele pe care le iubea cândva acum le urăşte. Lucrurile lui Dumnezeu pe care le dispreţuia cândva acum le iubeşte. După cum nimeni nu înţelege pe deplin vântul, tot aşa naşterea din nou este lucrarea tainică şi miraculoasă a Duhului lui Dumnezeu, pe care omul nu poate s-o înţeleagă în toată profunzimea ei. Mai mult, naşterea din nou, asemenea vântului, este imprevizibilă. Nu se poate preciza când şi unde va avea loc.