Rugând-o să-I facă un serviciu, Domnul i-a trezit interesul şi curiozitatea. Dar Domnul nu se opreşte aici, ci o uimeşte şi mai mult pe femeie, când afirmă că este deopotrivă Dumnezeu şi Om. El era, mai întâi de toate, darul lui Dumnezeu - Cel pe care Dumnezeu L-a dat să fie Mântuitorul lumii, Singurul Lui Fiu născut. Dar El era şi Om - Cel care, fiind obosit de pe drum, i-a cerut să bea. Cu alte cuvinte, dacă ea şi-ar fi dat seama că Cel cu care stătea de vorbă este Dumnezeu manifestat în trup, ea ar fi fost aceea care ar fi cerut de la El o binecuvântare şi El i-ar fi dat apă vie. Femeia nu se gândea decât la apă în sens literal, apă pe care credea că n-o poate obţine fără utilajul necesar. Ea a fost total neputincioasă de a-L recunoaşte pe Domnul sau a-I înţelege cuvintele.