Şi astfel Domnul începe să explice deosebirea dintre apa literală a fântânii lui Iacov şi apa pe care o dăruieşte El. Oricine bea din apa fizică va înseta din nou. Negreşit samariteanca a înţeles această afirmaţie, căci venise zi de zi să scoată apă din fântână, fără ca nevoia ei să fie astâmpărată definitiv. Tot aşa este cu toate fântânile din lume. Oamenii caută plăceri şi satisfacţii în lucrurile pământeşti, dar aceste lucruri nu sunt în stare să astâmpere setea din inima omului. După cum s-a exprimat Augustin în ale sale Mărturisiri:

„O, Doamne, ne-ai creat pentru Tine şi inimile noastre nu-şi găsesc odihna până nu se odihnesc în Tine."