La început femeia a încercat să ascundă adevărul, fără ca prin aceasta să mintă, spunând: „N-am soţ". Poate că, în sens strict juridic, afirmaţia ei era adevărată. Dar scopul ei evident era de a ascunde faptul că exact atunci trăia în păcat, cu un bărbat care nu-i era soţ:

Ea discută pe larg despre religie, se aventurează în teologie, recurge chiar la puţină ironie, se pretinde şocată - cu alte cuvinte, face totul pentru a-L împiedica pe Cristos să vadă un suflet ce fugea de el însuşi (Daily Notes of the Scripture Union).

Domnul Isus, fiind Dumnezeu, ştia, desigur, toate acestea. Prin urmare, El îi spune: „Bine ai zis că n-ai soţ". Pe alţi oameni poate a reuşit să-i păcălească, dar pe acest Om nu-L putea păcăli, căci El ştia totul despre ea.