Poate că ucenicii discutaseră între ei despre secerişul care se apropia sau poate că „Patru luni între vremea semănatului şi seceriş" era doar o zicală a evreilor. În orice caz, Domnul Isus S-a folosit din nou de seceriş, deci de o realitate fizică, pentru a-i învăţa o lecţie spirituală. Ucenicii nu trebuiau să privească secerişul ca pe un eveniment îndepărtat în timp. Ei nu-şi puteau permite să irosească timpul, gândindu-se la hrană şi îmbrăcăminte, ca şi când lucrarea lui Dumnezeu ar putea suferi amânare. Ei trebuiau să-şi dea seama că holdele sunt deja albe... gata pentru seceriş. Desigur, holdele de aici se referă la lume. Chiar pe când rostea aceste cuvinte, Domnul se afla în mijlocul unei holde, alcătuită din sufletele samaritenilor din partea locului. El le spunea ucenicilor că în faţa lor se aşternea lucrarea de câştigare de suflete şi că nu mai trebuie să zăbovească, ci să se apuce numaidecât de lucru.
Tot aşa şi astăzi Domnul ne spune nouă, credincioşilor: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele!". În timp ce medităm la nevoile acute cu care este confruntată lumea, Domnul ne va pune pe inimă dorinţa de a câştiga sufletele pierdute din jurul nostru, fiind apoi de datoria noastră de a ne duce, în numele Lui, pentru a culege snopii de roade coapte.