Adresându-se nu doar slujbaşului împărătesc, ci întregului popor evreu (în textul grec original se foloseşte persoana a doua; plural aici), în general, Domnul le-a amintit iudeilor de trăsătura ce-i caracteriza ca naţiune, respectiv dorinţa lor de a vedea minuni, înainte de a putea crede. În general, constatăm că Domnului Isus nu-i plăcea atât de mult credinţa bazată pe minuni, cât acea credinţă care se întemeia doar pe Cuvântul Său. Lui I se aducea mai multă cinste când cineva credea doar pentru că El a spus un lucru, decât dacă au văzut o dovadă palpabilă a acelor spuse de El. Dar omul întotdeauna vrea să vadă, înainte de a crede. Domnul Isus însă ne învaţă că mai întâi trebuie să credem, şi apoi vom vedea.
Semnele şi minunile sunt sinonime cu miracolele. Semnele sunt miracole încărcate de profunde semnificaţii sau sensuri. Minunile sunt miracole care îi uimesc pe oameni, prin calităţile lor supranaturale.