Cum stătea Domnul Isus lângă fântână, a venit o femeie din sat ca să scoată apă. Dacă era pe la amiază, cum susţin cercetătorii, atunci acesta era un moment foarte neobişnuit ca femeile să se ducă la fântână după apă, căci era punctul cel mai fierbinte al zilei. Dar femeia aceasta era o păcătoasă imorală, care a ales anume acest moment al zilei fiindcă îi era ruşine să nu se întâlnească cu alte femei, dacă ar fi venit la altă oră. Desigur, Domnul Isus a ştiut dinainte că ea va fi la fântână la această oră. El ştia că sufletul ei avea nevoie de ajutor şi astfel S-a hotărât s-o întâlnească şi s-o salveze de viaţa ei păcătoasă.
În pasajul acesta, îl vedem la lucru pe Maestrul Câştigător de suflete şi bine am face dacă am studia metodele folosite de El pentru a o face pe această femeie conştientă de nevoia ei şi pentru a-i oferi rezolvarea problemelor ei. Domnul nostru i-a vorbit femeii doar de şapte ori. Femeia a vorbit şi ea de şapte ori - de şase ori Domnului şi o dată oamenilor cetăţii. Poate dacă şi noi I-am vorbi Domnului cât i-a vorbit ea, am repurta succesul de care s-a bucurat mărturia ei când le-a vorbit oamenilor cetăţii. Isus a deschis discuţia, rugând-o să-i facă un serviciu. Obosit de pe drum, El îi spune: „Dă-Mi să beau".