Găsim aici o demascare tranşantă a răutăţii din inima omului. Mântuitorul săvârşise o faptă extraordinară de vindecare iar iudeii, în loc să se bucure, erau furioşi! Lor le displăcea faptul că minunea avusese loc în ziua de sabat. Ei erau oameni dedicaţi unei religii formale, lipsită de viaţă adevărată, bazată pe îndeplinirea mecanică a unor ritualuri, nefiind deloc interesaţi de bunăstarea semenilor lor. Ei nu-şi dădeau seama că Cel ce făcuse o faptă de milostenie în ziua de sabat era chiar Acela care consacrase această zi. Domnul Isus nu călcase sabatul. Legea interzicea efectuarea unor munci obişnuite în ziua de sabat, dar nu-i oprea pe oameni să execute munci absolut necesare sau fapte de milostenie.