Mântuitorul era atât de vital legat de Dumnezeu Tatăl, încât nu putea acţiona independent. Prin asta El nu afirmă că nu dispunea de puterea de a face nimic de Unul Singur, ci subliniază că era atât de strâns unit cu Dumnezeu încât nu putea face decât acele lucruri pe care le-a văzut pe Dumnezeu săvârşindu-le. Asta deoarece deşi Domnul a afirmat că este egal cu Tatăl, El nu şi-a revendicat însă şi independenţa Sa. El nu este independent de Dumnezeu, deşi este pe deplin egal cu El.
În mod indubitabil intenţia Domnului Isus a fost ca iudeii să creadă despre El că este egal cu Dumnezeu. Ar fi absurd ca un om de rând să pretindă că face chiar lucrurile pe care Dumnezeu însuşi le face. Isus afirmă clar că vede ce face Tatăl. Or, pentru a putea afirma acest lucru, El trebuie să aibă acces continuu la Tatăl şi deplină cunoştinţă despre tot ce se petrece în cer. Nu numai atât, dar Isus pretinde că face înseşi lucrurile pe care îl vede pe Tatăl făcându-le. Găsim aici o afirmare de netăgăduit a egalităţii Sale cu Dumnezeu. El este atotputernic.