Versetul acesta explică modul în care o persoană poate primi viaţă de la Domnul Isus. După cum Tatăl este Sursa şi Dătătorul vieţii, tot aşa El a decretat ca şi Fiul să aibă viaţă în El însuşi şi s-o poată da altora. Găsim aici încă o afirmare limpede a Dumnezeirii lui Cristos şi a egalităţii Sale cu Tatăl. Este o afirmaţie care nu poate fi aplicată la nici o altă persoană. Despre nici un alt om nu se poate spune că are viaţa în el însuşi. Fiecăruia din noi ni s-a dat viaţă, dar nici Tatălui, nici Domnului Isus nu le-a dat nimeni viaţă. Ei au din totdeauna viaţă în Ei înşişi - o viaţă fără de început, care nu a avut nici o sursă în afară de ei.