Se pare că oamenii ştiau că la scăldătoarea Betesda aveau loc minuni de vindecare. Nu ştim dacă aceste minuni de vindecare aveau loc pe tot parcursul anului sau numai în anumite zile, cum ar fi sărbătorile anuale. În jurul scăldătorii se aflau mulţi oameni bolnavi, care veniseră cu speranţa de a fi vindecaţi. Unii erau orbi, alţii şchiopi iar alţii paralizaţi. Toate aceste infirmităţi reprezintă imaginea omului păcătos, în toată neputinţa, orbirea, handicaparea şi inutilitatea sa.
Oamenii aceştia, ce sufereau de efectul păcatului în trupurile lor, aşteptau mişcarea apei. Inimile lor erau pline de dorul de a fi eliberaţi de boala lor şi doreau cu ardoare vindecarea. Iată ce spune J.G. Bellet în această privinţă:
Ei stăruiau în jurul acelei ape nesigure şi dezamăgitoare, cu toate că Fiul lui Dumnezeu era prezent în mijlocul lor...
Negreşit putem învăţa ceva din această imagine a unei scăldători înţesate de oameni, care nu-L bagă în seamă pe Isus! Este o condamnare la adresa sistemului complicat al religiei omeneşti, cu tot felul de reguli şi ritualuri, care ignoră cu totul harul lui Dumnezeu.