Aici Domnul îi aduce un omagiu lui Ioan Botezătorul, definindu-l drept o candelă care arde şi luminează. Adică Ioan Botezătorul era un om plin de râvnă, a cărui misiune aducea lumină altora, el însuşi mistuindu-se pe sine în cursul acţiunii de a le îndrepta oamenilor privirile spre Isus. La început, iudeii au venit în număr mare la Ioan Botezătorul, fiind atraşi de caracterul neobişnuit al acestui personaj ciudat ce le-a apărut dintr-odată în faţă. Pentru un timp ei au ascultat mesajul lui şi L-au acceptat pe Domnul, ca învăţător religios popular.
Dar cum se face atunci că, după ce l-au primit pe Ioan cu atâta căldură, nu L-au acceptat şi pe Cel despre care a propovăduit Ioan? Ei s-au bucurat o vreme, dar în inima lor nu a avut loc o pocăinţă adevărată. Ei au dat dovadă de inconsecvenţă, primindu-l pe precursorul Domnului, dar refuzând să-L primească pe Domnul însuşi, adică pe Rege! Isus i-a adus un omagiu lui Ioan. Orice slujitor al lui Cristos care ajunge să fie numit de El o candelă care arde şi luminează a dobândit un privilegiu extraordinar. Dea Domnul ca fiecare din noi cei ce-L iubim pe Domnul să dorim ca şi noi să fim flăcări arzătoare pentru El, consumându-ne pe noi înşine, dar aducând, prin aceasta, lumină lumii din jurul nostru!