Din nou Domnul se referă la mărturia pe care Tatăl I-a adus-o, fiind, probabil, o aluzie la botezul Domnului Isus, când din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl, afirmând clar că Acesta este Fiul Său Preaiubit, în care îşi găseşte El toată plăcerea. Dar ar trebui adăugat că în viaţa Domnului Isus, în misiunea şi minunile Sale, a existat o mărturie în plus din partea Tatălui că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.
Iudeii necredincioşi nici nu au auzit glasul lui Dumnezeu, la botezul Domnului, nici nu I-au văzut faţa, pentru simplul fapt că în ei nu rămânea cuvântul Lui. Dumnezeu le vorbeşte oamenilor prin Cuvântul Lui, Biblia, pe care iudeii o aveau sub forma Vechiului Testament. Numai că ei nu îi îngăduiau lui Dumnezeu să le vorbească prin Scripturi, inimile lor fiind împietrite iar urechile surde.
Ei nu văzuseră niciodată faţa lui Dumnezeu sau Persoana Lui, deoarece nu credeau în Cel pe care L-a trimis El. Dumnezeu Tatăl nu are un chip care să poată fi văzut de ochii omului muritor. El este Duh şi, prin urmare, nevăzut. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine oamenilor prin Persoana Domnului Isus Cristos. Într-un chip foarte real, cei care au crezut în Cristos au văzut chipul sau „faţa" lui Dumnezeu. În schimb, necredincioşii L-au privit ca pe un om oarecare, nedeosebit de ei înşişi.