Prima parte a acestui verset ar putea fi înţeleasă în două feluri (din textul grec nu reiese dacă avem de a face cu un imperativ sau cu un indicativ. Contextul justifică însă folosirea verbului la modul imperativ, cum şi este redat în versiunea NKJV: „Cercetaţi!" ca de altfel şi în majoritatea versiunilor româneşti, n.tr.). Mai întâi, am putea deduce că Domnul Isus le spune iudeilor să cerceteze Scripturile. Sau ar putea fi o afirmare a faptului că ei într-adevăr cercetau Scripturile, crezând că prin simpla cunoaştere intelectuală a Scripturilor ei ar fi avut viaţa veşnică. Versetul se pretează la ambele interpretări. Probabil Domnul Isus a afirmat doar faptul că iudeii cercetau Scripturile, crezând că prin aceasta au primit deja viaţa veşnică, fără să-şi dea seama că Mesia despre care profeţiseră Scripturile Vechiului Testament era chiar Domnul Isus ce sta înaintea lor. Ce groaznic este să constatăm că oamenii aceştia ce aveau în mână Scriptura putea fi atât de orbi! Şi mai condamnabil este faptul că după ce Isus le-a vorbit atât de convingător, ei au refuzat să-L accepte. Observaţi ultima parte a versetului: „dar tocmai ele mărturisesc despre Mine". Cu alte cuvinte, subiectul principal al Vechiului Testament a fost venirea lui Cristos. Dacă nu ajunge cel ce studiază Vechiul Testment la această concluzie, degeaba a studiat!