Unul dintre oamenii care aştepta lângă scăldătoare fusese invalid timp de treizeci şi opt de ani. Asta înseamnă că se afla în starea aceea încă dinainte de a se fi născut Mântuitorul. Domnul Isus cunoştea în mod desăvârşit toate lucrurile. Deşi El nu-l întâlnise niciodată pe omul acesta, ştia că fusese invalid de multă vreme.
Cuprins de compasiune, Domnul i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?" Isus ştia că aceasta era dorinţa cea mai arzătoare a inimii omului, dar voia să smulgă din gura lui cuvintele prin care acesta să-şi recunoască neputinţa şi nevoia disperată de vindecare. La fel este şi cu mântuirea. Domnul ştie că avem nevoie disperată de a fi mântuiţi, dar aşteaptă să audă însăşi buzele noastre mărturisind că suntem pierduţi, că avem nevoie de El şi că-L primim ca Mântuitor al nostru. Noi nu suntem mântuiţi prin voinţa noastră, dar omul trebuie să-şi exercite voinţa înainte ca Dumnezeu să-i salveze sufletul.