Ucenicii vâsliseră cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii. Din punct de vedere omenesc, ei erau în mare pericol. În clipa aceea, şi-au ridicat privirile şi L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Asistăm aici la o altă minune mare: Fiul iui Dumnezeu umblând pe apele Mării Galileii. Ucenicii s-au temut, deoarece nu şi-au dat seama cine este această Persoană minunată.
Observaţi frumuseţea naraţiunii, subliniată de însăşi simplitatea ei! Ni se relatează aici unele din cele mai uimitoare fapte, dar Ioan nu recurge la cuvinte pompoase, nu încearcă să ne impresioneze prin caracterul măreţ al faptului ce se desfăşoară înaintea ochilor noştri. Mai degrabă, el face uz de o remarcabilă economie de cuvinte, lăsând faptele să vorbească.