Nu se poate stabili de ce afirmă Ioan că Paştele... se apropia. Unii au sugerat că Domnul Isus se gândea la Pastele cu ocazia căruia El a vestit minunatul mesaj despre Pâinea Vieţii, din acest capitol. El nu se dusese la Ierusalim pentru acest Paşte. Ioan aminteşte de acest Paşte prin cuvintele: sărbătoarea iudeilor. În realitate însă Dumnezeu este Cel care a instituit această sărbătoare, în Vechiul Testament. El este cel care a dăruit praznicul respectiv iudeilor şi, desigur, în acest sens se poate spune că este o sărbătoare a iudeilor. Dar sintagma o sărbătoare a iudeilor ar putea însemna şi faptul că Dumnezeu nu mai recunoştea această sărbătoare ca una din sărbătorile Sale, întrucât poporul evreu o celebra doar ca pe un ritual, fără nici o consacrare pornită din inimă. Sărbătoarea îşi pierduse sensul real, nemaiconstituind o sărbătoare a lui Iehova.