Omul în sine este total neajutorat, lipsit de orice nădejde. El nu are nici măcar tăria de a veni la Isus de unul singur. Dacă nu începe Tatăl mai întâi să lucreze în inima şi în viaţa lui, el nu-şi va da niciodată singur seama de groaznica sa vinovăţie şi nevoia de a avea un Mântuitor. Multor oameni le este greu să accepte acest verset. După ei, versetul spune că e posibil ca un om să dorească să fie mântuit, constatând însă că acest lucru este imposibil de îndeplinit. Dar nu acesta este sensul versetului. Versetul ne învaţă în primul rând şi în modul cel mai ferm cu putinţă că Dumnezeu este Cel care a acţionat primul în viaţa noastră şi a căutat să ne câştige pentru Sine. Noi avem posibilitatea de a-L accepta pe Domnul Isus sau de a-L refuza. Dar noi înşine nu am fi avut niciodată dorinţa de a fi mântuiţi, de a-L accepta pe Isus, dacă Dumnezeu nu ar fi vorbit mai întâi inimilor noastre. Din nou Domnul adaugă promisiunea că îl va învia pe fiecare credincios adevărat în ziua de pe urmă. După cum am văzut mai înainte, asta se referă la venirea lui Cristos, ca să-Şi ia sfinţii, când credincioşii morţi vor fi înviaţi iar cei vii vor fi schimbaţi. Aceasta înviere este numai pentru credincioşi.