Se pare că credinţa lui Filip nu s-a ridicat la un nivel prea înalt. El a făcut repede un calcul, stabilind că pâinile pe care le-ar putea cumpăra cu două sute de dinari n-ar ajunge nici măcar pentru un prânz puţin îndestulător. Nu ştim exact câtă pâine se putea cumpăra pe vremea aceea cu două sute de dinari, dar presupunem că foarte multă, întrucât un dinar reprezenta plata pentru o zi de lucru.