Domnul Isus ştia că Iuda Iscarioteanul avea să-L vândă. El ştia că Iuda nu-L acceptase niciodată ca Domn şi Mântuitor, acesta fiind un alt exemplu al atotştiinţei Domnului Isus. Avem, de asemenea, dovada faptului că Petru nu era infailibil când a vorbit în numele ucenicilor!
În discursul despre pâinea vieţii, Domnul nostru a început cu o învăţătură destul de simplă. Dar, pe măsură ce a înaintat în expunerea mesajului, a devenit tot mai limpede că iudeii au respins cuvintele Sale. Cu cât îşi închideau mai mult inimile şi minţile faţă de adevăr, cu atât mai dificile li se păreau învăţăturile Domnului. În cele din urmă, El s-a referit la necesitatea de a mânca trupul Său şi de a bea sângele Lui. Ei bine, asta a fost prea mult pentru ei! „Acestea sunt cuvinte dificile. Cine le poate înţelege?" au spus ei, renunţând de a-L mai urma. Respingerea adevărului are drept urmare orbirea juridică. Deoarece ei n-au voit să vadă, au ajuns într-un punct în care n-au mai putut să vadă.